Se spune ca barbatilor le este teama de
angajamentele serioase, de casatorii. Este un mit sau un adevar? Si daca este
adevarat, care sunt cauzele, ce ii determina sa le fie teama?
Daca e sa privim statistic, da, este adevarat,
foarte multi barbati au trairi de agitatie, de teama fata de ideea unei
casatorii, nu neaparat fata de ideea unui angajament serios. Chestiunea
angajamentelor serioase este mai degraba o invinuire pe care multe femei o aduc
barbatilor sub forma de generalizare pripita.
Multor barbati le este frica de casatorie
deoarece constientizeaza, pe buna dreptate, ca exista riscul ca ei sa ajunga in
situatia in care nu vor mai fi pe primul loc in inima/sufletul partenerei, mai
ales in cazurile cuplurilor in care apar copii; ei percep ca vor deveni al
doilea lucru cel mai important din viata iubitelor lor si nu primul ca pana in
acel moment.
Altor
barbati le este frica de ideea ca viitoarea sotie ar putea sa se transforme
intr-un model matern, intr-o femeie ce ar putea reproduce imaginea mamei sau a
soacrei lor. General vorbind, barbatilor le place ca anumite lucruri ce vin din
partea sotiei sa le aminteasca de mama lor, insa nu au nevoie de doua mame cu
diverse atributii pe care le-ar putea percepe ca fiind negative.
Unor
barbati le este frica ca nu cumva atunci cand vor fi intr-un impas relational
sau vor avea o simpla cearta sotiile sa mearga la prietenele lor si sa-l
barfeasca, sa-l vorbeasca de rau si sa-i deterioreze imaginea.
Mai
sunt si situatii in care barbatilor le este frica de casnicie din cauza unor
lucruri ca lasatul usii deschise la baie; undeva pe plan mental atunci cand
partenerele lor folosesc toaleta, ei nu vor sa riste in a distruge anumite
bariere si astfel sa ajunga sa simta ca si ei si partenerele lor sunt aceleasi
persoane (bineinteles exista si exceptii in care lasatul usii de la toaleta
deschisa poate fi, de exemplu, un lucru excitant pentru anumite persoane). Multe
persoane percep ca intr-o relatie ar trebui sa se pastreze totusi anumite mici
cai separate, adiacente caii comune.
Barbatilor le mai este frica si din perspectiva sexului in casnicie. Au
tot auzit si/sau vazut exemple care promoveaza o idee de genul: "Cum faci ca o
femeie sa nu mai faca sex cu tine? Raspuns: Casatoreste-te cu ea"; cu toate ca
o casnicie ofera securitate, incredere, o conexiune mai profunda, in acelasi
timp te face sa fi mai lenes, astfel viata sexuala ajungand sa fie afectata.
Unii
barbati afirma ca le este frica ca nu cumva sa ajunga sa nu mai aiba lucruri in
comun. Multe femei se casatoresc cu ideea ca el se va schimba treptat, iar
multi barbati se casatoresc cu speranta ca ei sa nu se schimbe; in aceste
situatii este vizibila discordanta. Este adevarat, ei se pot teme ca partenera
va incerca sa-l schimbe, sa-l transforme intr-o alta persoana, sa-l manipuleze,
sa-i influenteze stilul de viata, comprtamentul, limbajul, imbracamintea, etc..
Multe
persone au nevoie sa aiba momente ocazionale de singuratate; si astfel le-ar
putea fi frica ca isi vor pierde acest timp pretios cu diverse calitati
personale.
Alte
temeri ale barbatilor ar putea fi: ca nu vor mai avea libertate, ca nu se vor
adapta usor la schimbare, ca isi vor pierde din spatiul personal, ca vor avea
doar o singura partenera din acel punct inainte toata viata. Unii care au
trecut deja printr-unul sau mai multe divorturi stiu deja cat au avut de
suferit datorita incarcaturii negative, astfel nu vor sa riste sa se mai arda
din nou. Putem aminti si de bagajul emotional, exista femei care sufera de un fel de
complex al Cenusaresei: au impresia ca daca li se va pune un inel pe deget,
automat toate problemele lor se vor rezolva, magic, inclusiv dificultati din
copilarie ca problemele cu parintii sau chiar si posibilele impasuri
financiare.
Barbatii mai acuza femeile, in privinta unei potentiale casatorii, ca nu
sunt in stare sa faca compromisuri, deoarece ele incearca sa acapareze complet
situatia atunci cand o decizie trebuie luata; ei se sacrifica pentru persoana
iubita dar undeva pe plan psihic se simte acut faptul ca au iesit in pierdere
cu ceea ce isi doreau cu adevarat.
Societatea in ziua de azi nu mai streseaza oamenii ca in trecut cu ideea
casatoriei imediate dupa terminarea scolii; acum exista timp suficient in care
sa te gandesti la ceea ce vrei cu adevarat.
Un
lucru care ar mai putea speria barbatul este felul de manifestare al femeii,
daca cumva aplica prea multa presiune asupra relatiei.
In plus, se promoveaza ideea ca majoritatea
femeilor dupa ce vad maritate isi doresc sa faca un copil, iar unii barbati
doresc ca venirea copiilor sa fie putin intarziata.
Cum trebuie sa procedeze un
cuplu in care ea vrea sa faca pasul cel mare, dar el inca nu este pregatit?
De exemplu, in cazul problemei in care el
crede ca va ajunge pe locul doi, partenera trebuie sa-i reaminteasca, sa-l
reasigure ca el continua sa fie la fel de important ca si pana atunci pentru ea
si sa-i asigure minim 30 de minute zilnic in care sa nu vorbeasca despre copii,
socrii lor, finante, ci doar despre ei doi intr-un interval de timp special in care
sa-si fie alaturi afectiv unul altuia bucurandu-se de dragostea dintre ei.
Legat de frica in care partenera s-ar putea transforma intr-o
mama/soacra, partenera ar putea sa-i spuna ceva de genul: "Stiu ca mama mea te
enerveaza uneori... spune-mi te rog daca vreodata observi ceva in
comportamentul meu care ar putea sa ma faca sa actionez ca ea", astfel il face
sa inteleaga ca ii este alaturi si ca pune pret pe parerea lui si pe
observatiile sale.
Legat de problema sexului, ar trebui sa se discute deschis intre cei doi
in asa fel incat nimic din activitatile pe care le au sa nu interfereze cu
acest capitol important al vietii intime si astfel sa se mentina un nivel
sanatos si satisfacator al relationarii pe plan sexual. Orice afectare a acestui
plan se recomanda a fi discutata deschis si gasita o solutionare de comun
acord. De exemplu, sunt femei care spun ca nu pot sa faca sex pentru ca sunt prea
obosite dupa toata treburile avute, aici o solutie ar fi ca si barbatul sa faca
anumite treburi, iar oboseala sa se reduca.
In
cazul problemei libertatii, deseori se intampla ca un barbat sa vrea sa faca
ceva iar sotia sa altceva, spunandu-i ceva de genul: "Nu, acum suntem un cuplu"
fapt ce oarecum se traduce prin "Trebuie sa faci lucrurile asa cum vreau eu".
Ar fi recomandat ca femeile sa aiba grija la felul in care vorbesc in astfel de
situatii, sa nu dea impresia ca ar vrea sa monopolizeze deciziile. Chestiunea
compromisului este una foarte importanta, trebuie sa existe o balanta in cuplu,
iar deciziile sa fie luate 50/50.
O
femeie ar putea sa se intrebe si daca el nu cumva este impotriva ei si nu a
ideii de casnicie. El ar putea avea de fapt o problema cu felul ei de
manifestare si motivatiile pe care le are. Pasii se recomanda a fi facuti
marunt, fara amenintari sau alte lucruri deranjante.
Amintesc si de ceea ce strainii numesc "The
waiting game", cand inca nu se cunosc foarte bine si pot ajunge sa sufere in
tacere. Chiar daca finalul poate fi unul fericit, uneori pot ramane anumite
suparari/frustrari acumulate care apoi pot refula in diverse feluri neplacute.
Sunt barbatii din ziua de azi
mai reticenti la ideea de casatorie?
Da, aici as putea sa aduc in vizor ideile
legate de societate care nu mai este la fel de presanta ca in trecut asupra
ideii casatoriei, dandu-ne sansa de a ezita asupra acestei chestiuni.
Faptul ca in prezent avem oportunitatea de a vorbi deschis despre
diverse lucruri nu doar ajuta la restructurarea pozitiva a informatilor
mentale, dar uneori poate crea si dezechilibre anumitor persoane care sunt prea
fragile sau rigide psihic si se sperie de informatii pe care nu le stiau; asa
cum un barbat poate afla ca o casnicie nu este neaparat ceva de rau, poate
invata si ca o casnicie nu este intotdeauna de bun augur.
De asemenea, in reticenta barbatilor are
efect important si felul in care este etalata chestiunea divortului.
Cum poate un barbat sa
depaseasca teama de casatorie?
Pentru a-l convinge intru casatorie, femeia ar
putea sa-l faca sa creada ca este ideea lui si sa nu forteze.
In relatie, partenera poate accepta sa faca
anumite lucruri pe care el i le cere fara a-i chestiona motivele, sa-l faca sa
inteleaga ca are incredere in el, sa-i dea in mod regulat spatiul necesar, sa
fie alaturi de el chiar si atunci cand nu spune nimic despre problema pe care o
are, sa fie o femeie dependenta financiar, sa-i faca complimente, sa-i invete
lucrurile despre care este nesigur si apoi sa-l sustina, sa-si accepte
responsabilitatea atunci cand se cearta cu el fara sa-i puna in carca intreaga
vina, sa incerce sa-i inteleaga anumite glume, sa accepte criticile pe care
este posibil sa le primeasca, sa isi tina promisiunile, sa nu abuzeze de scuze,
sa fie confortabila in preajma lui, sa-i arate ca il iubeste nu doar sa-i zica,
sa-l aprecieze/incurajeze des, daca este stresat sa incerce sa fie calma, sa-l
respecte, sa incerce sa-i inteleaga emotiile, sa fie
sincera, sa-i faca surprize placute ocazional, sa fie spontana, sa-l faca sa
rada, sa fie romantica si sa-l faca sa inteleaga ca prezenta lui in viata sa ii
aduce o implinire aparte.
Cand ar fi momentul cel mai
potrivit pentru ca un barbat cu probleme de asumare a unor angajamente serioase
sa apeleze la un psiholog?
Asta este in functie de fiecare barbat, in
functie de felul de a fi si de relatia in care sunt implicati.
Unii traiesc foarte bine cu aceste dificultati. Oricat de mult cei din
jurul nostru ar privi aceste lucruri cu ochi rai, daca tu ca barbat esti
adaptat si traiesti o viata normala dintr-un punct sanatos ( nu social ) de
vedere, atunci nu este nevoie de a vizita cabinetul unui psiholog.
Daca, totusi, se apeleaza, este recomandata, pe langa terapia individuala,
si cea de cuplu, deoarece poate problemele de angajament au la baza niste
reactii secundare la anumite manifestari ale partenerei.
De obicei, in cupluri, se ajunge de comun
acord la aceasta decizie, iar pe plan individual un barbat singur vine sa-si
rezolve o astfel de problema abia atunci cand o va percepe si el insusi ca
fiind o problema. Consilierea nu se face cu forta.
