1. Proaspat casatoriti: sunt lucruri care chiar nu imi plac

" Tu stii, iti povesteam si acum un an. Eric este gelos si posesiv. Mie imi place asta... nu vreau sa nu dea doi bani. Imi place sa imi arate ca ii pasa. Intr-o vreme simteam ca sunt speciala pentru el daca se preocupa sa nu ma vaneze alti barbati, sa nu rad la glumele altcuiva, sa ii acord din timpul meu si cand suntem departe fizic... Acum insa exagereaza. Ma simt ca un catel in lesa si am impresia ca ar vrea sa imi pun o basma pe cap, daca s-ar putea, cand ies in lume.

Nesiguranta lui in el insusi o proiecteaza pe mine si nu intelege ca el este de vina. Nici macar nu mai face logica. Si stii ce ma ingrijoreaza cel mai tare? Ca are 40 de ani, deja s-a format asa. Daca intr-un an de cand ne-am casatorit nu s-a schimbat, cand o s-o mai faca? Il iubesc enorm, dar sunt lucruri la el care CHIAR nu imi plac. Am crezut ca se vor ameliora, cu timpul si cu dragoste, dar uite ca nu se intampla si mie mi-e clar ca ceva trebuie schimbat, ca nu pot asa. (Mihaela, 28 de ani)

Ce este de facut? Acum, de indurat cu rabdare si fara certuri. Precum cu un copil, o persoana in situatia lui Eric are nevoie de repetitie si calm din partea sotiei. Asta inseamna dragostea: o atitudine sustinuta, manifestata printr-un comportament specific. Numai sa poata Mihaela. Nu stim daca lucrurile se vor ameliora, dar partea ei este sa nu puna lemne pe foc. Ce vede ca nu merge, sa nu repete. Sa incerce altceva.

Discutiile lamuritoare si negocierea in cuplu nu functioneaza? El ramane surd? Poate ar fi mai potrivita o atitudine blanda, zambitoare, insotita de cuvinte de felul " Da, iubitule, inteleg ce simti. Nu te pot ajuta aici. Sunt sentimentele tale, nu sunt provocate de mine. Ti le provoci singur." Dar aici este nevoie de curaj si rabdare. Nu va avea loc o cearta, dar va avea loc o confurntare. Daca nu o poti duce, macar incearca sa nu ii raspunzi la provocari si acuze. Efectiv taci. Nu alimenta dinamica nesanatoasa a cuplului.

Si, cu iubire, cand il vezi relaxat si suficient de lucid sau deschis, sugereaza-i terapia personala. Noi, oamenii, venim in relatiile cele mai semnificative din viata noastra cu rani nevindecate din trecut, poate chiar din copilarie. Si pentru ca nu ne-a invatat nimeni sa le tratam, noi le scobim, intr-una, in relatiile prezente. Ca sa le vindecam, avem uneori nevoie si de psihoterapie.

2. Proaspat casatoriti: sotul / sotia mea se schimba!

Mai ales dupa luna de miere, simt ca sunt intr-un mediu securizant, in care am voie sa ma desfasor asa cum simt. Nu-i asa? Daca am suficienta incredere in partener - si am, caci altfel nu ne casatoream - imi voi permite sa ma dezvolt personal in fiecare zi. Adica sa ma schimb in fiecare zi. Imi pot schimba preferintele (mai bine invitam oameni pe la noi in week-end, in loc sa iesim cu totii in oras la o bere), obiceiurile (nu mai ies la jogging la prima ora, ci merg la sala de aerobic de 3 ori pe saptamana), opiniile (nu ma mai deranjeaza oamenii care vorbesc prea tare, ci ma interseaza ce au de spus), alegerile (nu mai vreau sa merg la plimbarea nocturna in parc, prefer sa ma culc devreme), comportamentul (de ce sa fiu maniaca dupa curatenie, pot sa las lucrurile si mai relaxate si chiar pot sa o infrunt pe soacra mea cand ma trage de maneca sa strang prosopul dunga la dunga). Nu stiu dinante aceste schimbari, sunt o surpriza si pentru mine.

Si atunci, care este problema? "Problema este ca nu mai stiu cu cine m-am casatorit!" Intr-adevar, oamenii se sperie atunci cand partenerul nu mai corespunde cu ce stiau ei. Se intampla un fenomen in contratimp. In vreme ce tu iti aprofundezi increderea in relatie si in a explora schimbarile si contradictiile pe care le descoperi in tine, celalalt experimenteaza o mica pana de incredere, atunci cand nu te mai recunoaste.

Sa stii ca este firesc. Asa arata procesul cresterii impreuna. Acum incepe abia sa fie serios si profund. Este ca un dans pe care il invatati: o sa va tot calcati pe picioare o vreme. Dar aveti nevoie sa pastrati relatia si increderea, ca sa puteti invata dansul in doi. Ai incredere in partener si ramai deschis! Acum ai ocazia sa incepi sa afli cine este el cu adevarat... si cine esti tu.

3. Proaspat casatoriti: cum de nu stie singur ce am nevoie?

Te rog, imbratiseaza-ma. Am nevoie sa imi acorzi atentie numai mie, cateva minute - nu si meciului de fotbal. Te rog, cumpara de la supermarket si un cofraj cu oua (in loc de "Dar el nu a vazut ca nu mai avem oua in frigider, si eu mananc in fiecare zi joi la micul dejun?!).

Exemplele pot continua. Acestea sunt cuvinte nespuse. Intram in relatia de casatorie cu asteptarea ca celalalt sa observe orice dorinta neexprimata a noastra si sa treaca la indeplinirea ei. Am vrea sa ne inteleaga si atunci cand noi nu ne intelegem, sa stie ce vrem si atunci cand noi insine nu sutem siguri ce vrem. Dar acest lucru se intampla cu mare greutate, dupa multi ani de dragoste si iesire din sine catre celalalt. Si, mai ales, se intampla foarte rar - de obicei, in filme.

Comunicarea cu partenerul este hrana pentru cuplu. Oriunde nu intra in actiune comunicarea, se strecoara interpretarile si resentimentele. Cu fiecare presupunere pe care o facem si nu o verificam, cu privire la celalalt ("sigur este ingandurat pentru ca l-a suparat intalnirea de aseara cu fostii lui colegi"), mai facem un pas departe de el. Partenerul de cuplu este langa noi ca sa il aprofundam, sa il descoperim - nu sa il presupunem. Si ca sa ii exprimam ce nevoi si asteptari avem de la el - nu ca sa asteptam sa ni le ghiceasca.

4. Proaspat casatoriti: ne certam!

" Atunci cand se enerveaza el, eu ma calmez instantaneu. Cred ca din dragoste. Pentru ca sunt la fel ca el: impulsiva, exploziva. Dar atunci cand il vad pe el ca devine furios, parca raul lui scoate binele din mine. Nu stiu cum sa spun... Intr-o dimineata, s-a trezit devreme si trantea si bufnea. Ma dau jos cu ochii lipiti si intreb ce s-a intamplat. Era pe vremea cand cumnatul meu statea la noi. El plecase in zori si ii luase punga de sandvisuri, pe care iubitul meu si-o pregatise de cu seara. Iar acum, clar, se razbuna pe cine apuca... pe mine, ca doar noi eram acasa.

'A, deci ai nevoie de o punga?' l-am intrebat, la fel de calm. M-am dus la sertar, i-am gasit o punga potrivita si asta a fost. El s-a facut mielusel imediat. M-a sarutat, m-a trimis inapoi in pat... Intelegi? Am observat ca daca eu sunt pasnica si nu ii dau apa la moara, se calmeaza." (Alexandra, 27 de ani)

Daca dragostea nu sustine inca un raspuns impaciuitor din partea ta, daca inca nu poti potoli cu la fel de multa blandete comportamentul nedrept al partnerului de cuplu, incerca sa iesi din scena. Atunci cand spiritele sunt incinse de ambele parti, pe drept sau pe nedrept, nu poate iesi nimic bun. Cearta nu se anunta constructiva. Fa un efort si smulge-te din acel loc, da spatiu amandurora sa va calmati.

" Nu stati langa oalele incinse, ca nu aveti ce gusta din ele. Mancarea se mananca la temperatura echilibrata. Eu ii indemn pe cei ce se casatoresc, cand incearca sa se certe, tot timpul sa i se adreseze celuilalt, oricat de pornit ar fi, "Mireasa mea!". Si, cand ii spune femeii "mireasa mea", deja este o rugaciune. Sau "Mirele meu!". Dar este greu, sigur ca este greu.

Ocoliti. Bodoganiti in alta camera decat in camera celui care bodoganeste, ca sa nu va apuce bodoganeala impreuna. Iar, cand simtiti ca sunteti slabi tare tare, fugiti! Iute, iute! Rupeti gandul cel rau. Faceti ceva. Ocupati-va cu altceva decat cu fierberea impreuna a aceleiasi cratite. Multe lucruri bune le-am vazut nascute din tacere si niciunul, din multa vorbarie." (Pr. Constantin Necula, sot si tata)

5. Proaspat casatoriti: cum sa il schimb pe celalalt?

"Cand suntem in contact cu alta persoana, ritmurile noastre de vietuire sufera influente reciproce. Cel care este mai puternic are cea mai intensa actiune asupra schimbarii celuilalt. Trebuie sa fim constienti ca pentru a putea schimba un om cu un ritm agitat e nevoie ca noi sa avem o traire plina de blandete, dar aceasta traire sa fie mult mai puternica decat in celalalt. Prin urmare, toata problema se reduce la cat de adanc vietuiesc eu, si nu la greselile celuilalt." (Pr. Marcel Hanches)

Deci, cum ar fi daca nu asupra celuilalt ne-am concentra eforturile de a-l schimba, ci asupra noastra insine? Mai ales intr-o relatie atat de intima pe cat este casatoria, nici un lucru care ma scoate din sarite la celalalt nu este o intamplare. Din contra, poate fi o oglinda pentru mine si un indicator al aspectelor pe care la mine trebuie sa le schimb. Tu ai auzit de legea oglindirii? Uite ce spune:

" Exteriorul reflecta interiorul. Ce inseamna ca exteriorul reflecta interiorul? Inseamna ca lumea in care traim este un fel de oglinda gigantica, oglinda care reflecta mereu aspecte sau parti din noi insine; inseamna ca toti oamenii pe care ii atragem in vietile noastre sau de care suntem atrasi oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi insine. Cum adica aspecte neasumate sau respinse din noi insine? Sa-ti dau cateva exemple! Daca esti un om care incearca tot timpul sa fie calm, refuzandu-ti astfel furia, vei atrage oameni furiosi in viata ta. Acesti oameni vor oglindi ceea ce tu contii in inconstient, dar te caznesti sa reprimi. Ei sunt exact ca niste oglinzi, dar nu ale Eu-lui tau constient, ci ale psihicului tau inconstient. Cu cat apararile tale sunt mai puternice, cu atat vor fi create situatii de viata in care tu sa fii mai apropiat de asemenea oameni." (Adrian Nuta, in cartea Umbra)

6. Proaspat casatoriti: legea oglindirii

" Astfel, fara voia ta, te poti trezi cu un sef sau coleg de birou irascibil si chiar violent, dupa cum te poti indragosti de o persoana foarte libera in manifestarea furiei. Daca esti casatorit si ai o familie, s-ar putea sa constati la sotie sau la unul din copiii tai iesiri necontrolate, inexplicabile.

Daca esti cineva care nu accepta eroarea sau imperfectiunea, vei atrage spre tine persoane sau intamplari care te vor scoate din minti, deoarece numitorul lor comun va fi greseala, uneori chiar greseala flagranta. Este felul in care Universul te obliga sa traiesti experienta acestui aspect neasumat din tine insuti, anumepropria ta tendinta de a confunda ceva, de a te incurca, a fi inexact sau a o da in bara. Tendinta pe care o blochezi inconstient se activeaza puternic in afarata, facandu-te constient de ea, doar ca la cei din jur.

Anumite genuri de persoane sau de situatii apar periodic in viata noastra deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi care, fiind permanent respinse, se consteleaza in umbra. De acolo actioneaza aidoma unor magneti, ghidandu-ne inconstient spre anumiti oameni si evenimente specifice. Noi gravitam, in mod natural, spre aceia care ne reflecta umbra. Acest adevar este cum nu se poate mai clar in relatia de cuplu.

Aceste relatii promit cea mai mare fericire dar, pana una alta, scot la iveala cele mai neintegrate emotii si cele mai primitive apucaturi. Din punctul meu de vedere, nu exista o relatie mai alchimica. Daca o relatie de cuplu nu trece prin momente grele, critice, aceea este o relatie cu un slab nivel de intimitate. Cand cei doi se apropie foarte mult, tot ce a fost cu grija ascuns sau reprimat iese la suprafata. Este logic sa se intample asa. Orice relatie adevarata si intensa declanseaza conflicte si frictiuni, are momente foarte dificile, uneori de cosmar. Aceste situatii sunt asemenea unor rascruci.

Ele deschid calea spre deriva, izolare sau divort sau, dimpotriva, ii imping pe cei doi parteneri spre restructurari profunde ale personalitatii. Cei care au suficienta maturitate launtrica pentru a face fata furtunilor si uraganelor din viata de cuplu se descopera ulterior ceva mai aproape de completitudinea lor, mai apti sa se accepte si mai pregatiti sa se iubeasca fara conditii.(Adrian Nuta, in cartea Umbra)

7. Proaspat casatoriti: am si eu limitele mele!

" Nu pot sa am pretentii de la celalalt si sa navalesc peste el, daca are nevoie de liniste, retragere sau de altceva decat.... mine. N-o sa ma vrea tot timpul numai pe mine. Nu zic sa vrea alta femeie, dar inteleg ca prefera sa stea pe internet, sa manance singur uneori, sa se afunde in munca, sa mearga in vizita la maica-sa... Asa cum si eu prefer sa nu merg de fiecare data cu el sa o vizitam! Deci am limitele mele si are si el limitele lui. Cele mai multe lucruri le facem impreuna, pentru ca suntem innebuniti unul dupa altul, totusi." (Alexandra, 27 de ani)

Intr-adevar, un om nu iti este niciodata dator pentru ca investesti in el sau in relatia voastra. N-ar trebui sa privim lucrurile asa, pentru ca riscam sa ne lacomim asupra celuilalt si sa credem ca ni se cuvine: el, spatiul lui personal, timpul lui, corpul lui, alegerile lui. Tu esti dator: tie cu masura, partenerului tau cu libertate. Dar cand se intampla invers? Cand el intrece masura?

" Nu e totul in roz, dar in casnicie, micile frecusuri se anuleaza prin mari biruinte! Cand te invingi pe tine, in cadrul relatiei, si daruiesti pacea ta mai departe, cu obstinatie si fidelitate, admitand ca iubesti nelimitat, chiar nu mai ai limita in relatie! Pana la urma, casnicia asta si spune. Intr-o relatie, stergi limita, dar bornele care stabileau limitele anterioare sunt pastrate foarte bine, sunt foarte bine depozitate si sigilate. Si atunci cand spatiul tau este atacat cu magarie si cu mizerie, repui borna macar pe o singura parte, ca sa nu se uite de unde a plecat relatia." (Pr. Constantin Necula, sot si tata)