Secretele barbatilor: Frustrarea
- Iubito... dar asa mergi?
Radu se opreste in prag si ii arunca o privire incruntata:
- Da. Nu-ti place?
- Nu vrei sa-ti iei rochia rosie? Aia de ti-am luat-o noi la mare?
- Rochia cu spatele gol? Dar pentru ce, este o reuniune de 10 ani. Rochia aia este prea sofisticata... si sunt prea descoperita cu ea, nu mi se pare adecvat...
- Iti poti lua jacheta la tine daca ti-e frig, cred ca merge mai bine decat jeansii... si gentuta ta cu paiete, aia mai micuta, pica perfect.
- Vrei sa ma imbrac la reuniunea voastra de clasa ca la o petrecere estivala?...
- Dar doar nu e zapada afara, iubito, ce exagerezi asa?! Suntem deja in mai si doar luam masina!
- De ce luam masina, suntem la o aruncatura de bat!
- Cum de ce luam masina?! Luam masina, nu ti se pare normal? O sa intarziem, Ana, ce facem, avem discutii de-astea acum? Doar te rugasem sa iti pui o tinuta mai deosebita, altceva decat jeansii...
Secventa de mai sus surprinde intocmai dinamica frustrarii masculine, atunci cand gaseste o supapa in cadrul cuplului. Barbatii traiesc sentimentul de frustrare in situatii care ii fac vulnerabili, slabi, ineficienti. Femeile se simt chiar asa: vulnerabile, slabe, ineficiente. Dar barbatii percep toate starile astea ca frustrare. Sunt frustrati de statutul lor, de competentele lor, de reusitele modeste, de cum anume ii judeca alti barbati si de modul in care sunt tratati la serviciu. Insa lor le vine si mai dificil sa o recunoasca. De aceea, in relatii, incearca sa scape de aceasta vulnerabilitate. Cum? Proiectand frustrarile personale asupra partenerei.
Prin urmare, incep sa ii reproseze: ca nu arata destul de bine, ca s-a ingrasat, ca nu poarta anumite haine atunci cand ies in oras. Ce incearca barbatul de fapt? Sa scape de sentimentele de frustrare fata de propria inadecvare. Insista ca partenera sa arate fantastic, asa incat el sa se simta mai bine in reflectia ei.
Alon Gratch, psihoterapeut si psihanalist, explica: ”Barbatii au anumite trasaturi de caracter de care le este rusine in mod inconstient si le proiecteaza asupra femeii. Barbatii care isi neaga frustrarea legata de faptul ca nu sunt foarte destepti - parere care nu are neaparat de-a face cu realitatea - sunt foarte atenti la cat de desteapta este partenera. Cei care sunt frustrati, inconstient, de chelia personala sau de lipsa de energie, se intreaba: Oare este destul de draguta? Iar barbatii care sufera de sociofobie se tem ca partenera lor nu iese destul de mult” (in cartea Daca barbatii ar vorbi... 7 chei pentru intelegerea psihologiei masculine).
Alt secret al unui barbat: Rusinea
De ce este frustrarea un sentiment atat de neplacut pentru barbati? De ce se impotrivesc sa si-o asume? Pentru ca frustrarea provoaca... rusine. Atunci cand barbatul simte ca nu mai are timpul sau ocazia sa actioneze pentru a schimba o situatie, frustrarea isi pierde calitatea de ”motor”. In loc sa il impinga la actiune, frustrarea se transforma in ciuda si in rusine. Iar rusinea se dovedeste si mai greu de tolerat si de recunoscut decat frustrarea.
In viata de zi cu zi, Radu are multe sanse sa ii fie rusine de propriile realizari. Ori nu are nicio perspectiva de avansare la serviciu, ori este blazat, in ciuda unui salariu mare, ori a fost si astazi criticat de sef, ori castiga mai putin decat prietenii lui... Dar isi va proiecta rusinea in punctele vulnerabile ale partenerei, care sunt de obicei de natura estetica. O va presa pe Ana, cerandu-i sa fie mai draguta, mai cocheta, mai stralucitoare, pentru ca el personal nu se poate lauda cu prea multe (sau asa i se pare) la reuninea de 10 ani a clasei.
Si atunci, Ana cum se simte? Controlata, cantarita, evaluata, judecata. Poate ajunge chiar la rusinea fata de propriile imperfectiuni fizice. Alon Gratch descrie: ”Cand cercul proiectiei este astfel completat (femeia ajunge sa se simta asa cum se simtea barbatul la inceputul interactiunii), urmeaza o cearta ingrozitoare. Ea il acuza ca e critic si autoritar, el ca este susceptibil si are o atitudine defensiva. In mod clar, acest tip de conflict poate fi evitat daca, de la bun inceput, in loc sa se concentreze pe partenera, barbatul se cunoaste foarte bine si are capacitatea de a spune ceva de genul M-am simtit nelalocul meu astazi la birou”.
 |
Cum difera barbatii de femei, in modul de a trai rusinea? Lumea lor emotionala este de regula mai putin explorata decat cea a femeilor. Ei nu fac incursiuni introspective la minut si nu au aceeasi lejeritate de a se misca acolo, inlauntrul lor. Iar o rusine nu vine niciodata singura. Ea este un semnal ca alte sentimente tulburi pandesc undeva, in forul lor interior.
”Da, de-aia urlu la maica-mea, ca vrea ea sa vina sa ma vada in Bucuresti. Si ii zic ca mi-e rusine cu ea, ca-i taranca. Sa stea acasa! Daca aveam si tata... Era altceva”, recunoaste Alin (27 ani), intre patru ochi. Imi cam tin rasuflarea, nu mi-a mai vorbit asa deschis. Se lasa liniste...
”Sa ma simt nevoit sa dau explicatii. Dar taica-tu unde-i? Sa le zic astora ca nu e, ca nu l-am vazut decat o data, cand tot eu l-am cautat. Nu stiu de ce mi-e rusine... ca ma simt ca un bou, de-asta. Crezi ca n-am simtit lipsa unui tata, toti anii astia? Crezi ca nu ma simt putin ca un ratat? Ca nu ma intreb daca nu din cauza lui suport eu cu greu despartirile?...”
Pentru barbati, rusinea apare ca semnalizare ca si mai multa rusine, teama, respingere sau inadecvare poate da buzna in constiinta lor. De aceea, le este greu sa contina rusinea, se sperie de ea si o proiecteaza, cel mai adesea, asupra cuiva care ii iubeste si este mai slab decat ei.
Barbatul la psiholog: rusinea, frustrarea si armele femeii
Sa stii ca si ei te ajuta sa ii ajuti! Atunci cand barbatul este constient de faptul ca ii este rusine, el incearca, din toate puterile, sa se simta mai bine. De obicei, asta se intampla in preajma unei femei. Ar vrea sa se simta mai relaxat, dar o presiune nu-i da pace. (Stii si tu senzatia. Cand iesi cu un barbat care iti place foarte mult, dar nu reusesti sa scapi de inhibitie, asa ca bei un pahar, ca sa devii mai naturala si relaxata.) In astfel de situatii, barbatii tind, mai degraba, sa se confeseze:
”Hai sa-ti spun... conteaza mult cu ce ma imbrac. Foarte mult. Uneori, daca am o bluza care nu-mi place, ma simt... naspa rau. Nu sunt deloc in largul meu, nu ai ce vorbi cu mine, desi vezi ca eu vorbesc mult. Nu vreau sa vad oameni, ma irit usor, sunt nervos... Chiar daca bluza e misto, e in regula; dar nu e pe genul meu. Ma simt aiurea. Mi-e rusine cu mine, daca nu ma imbrac cu ceva care sa-mi placa. Altfel, daca-mi pun un sacou pe gustul meu, gata, mi se schimba toata starea!” (Ionut, 25 de ani)
Unii barbati, ca Ionut, isi accepta mai usor latura moale, feminina si pot da la iveala sentimente de rusine foarte inrudite cu cele feminine. Sau apeleaza la umorul sarcastic, autodepreciativ, de genul Nici eu nu sunt Fat-Frumos: o declaratie care mascheaza timid subtextul As vrea sa nu imi mai fie rusine de ceea ce sunt...
Sa spargem barierele rusinii! Am vazut ca, daca dorim sa intram intr-o relatie de schimburi profunde cu barbatii, trebuie in primul rand sa patrundem prin stratul gros de rusine care ii blocheaza. Si asta se face cu multa rabdare si delicatete din partea ta. Conteaza sa fii pe faza atunci cand o nuanta de inadecvare razbate pana la tine si sa te prefaci ca nu vezi nimic inadecvat acolo. Chiar daca vezi. Primeste ce vine ca pe ceva firesc, fara compatimire. Barbatii nu vor sa fie niste ciudati sau niste frustrati, dar mai ales nu vor sa fie victime!
Sa ascultam cand este rautacios intr-o discutie, dar sa nu il auzim. Si asa poti sa eviti o cearta. Atunci cand este acid si simti ca te ataca in mod nejustificat, asa cum s-a intamplat cu Ana, sunt mari sanse ca el sa incerce sa isi nege sentimentele de rusine si inadecvare.
Omul dinlauntru se aseamana cu o rana care nu se inchide niciodata, spunea cineva, oricat plasture am pune. Si pruncul si batranul de o suta de ani vor mangaiere...
Asa ca nu o lua personal, fa-te ca nu il auzi. Cultiva-ti rabdarea si raspunde-i firesc, fara sa te ataci si fara sa ii dai apa la moara. Acum sau mai tarziu, confrunta-l cu ceea ce vezi tu la el, cu rusinea pe care nu o accepta. Insa fa-o cu blandete. Psihologul grec Vasilios Bacoianis recomanda: ”Dumnezeu te-a daruit cu armele iubirii si gingasiei pe care, atunci cand le folosesti, il robesti, il inmoi pe barbat, oricat de barbar ar fi. Femeia inteleapta il injunghie pe barbatul ei prin cuvantul bland, si nu cu sabia”.
Secrete ale unui barbat: Autodistrugerea
- Sunt un ratat.
Bogdan avea miscari rapide, bruste si radicale. Trantea usa, smucea scaunul si fuma tigara de la tigara. Isi luase un bax de beri si de ieri dimineata nu mai iesise din casa si nu manca nimic. Nici nu vorbea prea mult, iar Irinei ii era si frica sa mai incerce un dialog. In schimb, starea de proasta-dispozitie si tensiunea erau aproape palpabile.
Ce s-a intamplat? Bogdan primise rezultatele admiterii la master: a intrat la taxa. Iar asta ii dadea toate planurile peste cap, pentru ca avea deja o gramada de datorii, iar taxa se cerea achitata in 3 zile. Asa ca, de o zi jumate, Bogdan isi gestiona furia, ciuda si rusinea, stand in casa cu berea si tigara. Mai intra pe internet si lasa comentarii sarcastice pe facebook. Isi inchisese telefonul, dupa ce refuzase orice ajutor financiar de la sora lui. Nu vorbea, ci doar arunca o injuratura cand se lovea de mobila, pentru ca avea miscari repezite. Nu facea dragoste, nu se lasa atins, nu realiza contact vizual si nu avea de gand sa caute alternative si solutii. Intrase pe panta autodistrugerii.
(Irina, daca va intrebati, se simtea tot mai tensionata si regreta ca s-au mutat impreuna.)
Barbatul la psiholog: dedesubturile autodistrugerii
Atunci cand barbatii sunt incapabili sa isi exprime agresivitatea asupra celorlalti, ei se intorc asupra propriei persoane. Dar intotdeauna in contexte in care ii atrag si pe cei apropiati in nefericirea lor. Pentru ca, undeva adanc, fiecare barbat isi doreste sa fie cunoscut, inteles si acceptat. Asa ca nu va ramane singur. Actiunile lui sunt autodistructive, dar si distructive pentru ceilalti. Ca stare emotionala negativa, va molipsi macar o persoana draga. De obicei, partenera de viata.
Alon Gratch descrie esenta autodistrugerii: Preferam sa blestemam intunericul in loc sa aprindem o lumanare! Las' ca le aratam noi lor! Aceasta dinamica puternica se afla adeseori in centrul psihologiei starilor autodistructive precum: sindroame adictive si compulsive, esecuri profesionale, imposibilitatea de a mentine o relatie intima cu cineva, predispozitii catre accidente si comportamente riscante, nesabuite.
Tot de autodistrugere este vorba si in probleme mai putin dramatice ale barbatilor, cum ar fi: iau decizii financiare gresite, raman intr-un loc de munca fara perspective, intarzie la interviurile de angajare, emit cecuri fara acoperire, se exprima fara sa gandeasca in prealabil, fac astfel incat sa li se descopere minciunile, nu sunt atenti etc.
Care este secretul autodistrugerii? Cand ajunge un barbat sa isi intoarca agresivitatea spre interior si sa se baricadeze intr-un goana incapatanata spre autosabotaj?
„Sa ne gandim la o tendinta catre regresie”, ne explica Alon Gratch, ”la dorinta de a reveni acasa, la familiaritatea, la siguranta si la dependenta copilariei. Atunci putem explica de ce oamenii se opun cresterii si se blocheaza in autodistrugere”.
Barbatul este constrans sa isi reprime latura vulnerabila, fricoasa. El trebuie sa stea drept, curajos, descurcaret si sa isi gestioneze eficient slabiciunile. El nu are voie sa fie infrant. Cam asta i se cere si acelasi lucru asteapta si el de la el. De aceea, cu cat este mai combativ, cu cat are spiritul de competitie mai dezvoltat si se afla mai putin in contact cu propriile sentimente, barbatul risca sa intre in cercul vicios al autodistrugerii.
Barbatul la psiholog: dinamica autodistrugerii
Cum se renunta la autodistrugere? Foarte greu. ”Barbatul autodistructiv insista in incercarea de a controla ceea ce nu poate controla, de pilda, sentimentele de furie sau impulsurile agresive, si nu se straduieste deloc sa controleze ceea ce poate controla, adica propriul comportament”. (Alon Gratch)
El cauta sa distruga ceea ce face din el un barbat. Inconstient, vrea sa distruga maturitatea care i se cere, responsabilitatea, verticalitatea care i se pretind. Lui i se cere sa nu se lase infrant, sa fie puternic, si tocmai de aceea el de fapt nu vrea sa reuseasca. Pentru ca aceasta alternativa: sa fiu infrant, sa o dau in bara, sa imi bag picioarele si TOTUSI sa fiu acceptat - aceasta alternativa nu i se ofera barbatului. El are voie sa fie doar barbat: asa ca intra intr-o spirala descendenta a autodistrugerii, impotriva acestui barbat care trebuie sa fie.
Totodata, tendintele autodistructive sunt foarte egoiste. Barbatul foloseste mai degraba actiunile decat cuvintele pentru a-si exprima sentimentele, asa ca nu prea raspunde la comunicari verbale. Si intotdeauna, actiunile lui ii provoaca partenerei sentimente de neputinta, de confuzie, de vinovatie, de descurajare, de tensiune si de furie.
Secretele femeii impotriva autodistrugerii masculine
Sunt putine si sunt grele lucrurile pe care le putem face ca sa ii ajutam pe barbatii impatimiti de comportamente autodistructive.
Sa il ajutam sa exprime actiunile in cuvinte. Este nevoie sa devii translator. Desi comunicarea barbatului este non-verbala, am vazut ca este destul de directa. Alon Gratch sfatuieste: ”Daca reusiti sa ii aratati, mentinand distanta si obiectivitatea, ca gandeste cu picioarele, pana la urma o sa inteleaga. Asta inseamna ca, atunci cand va lasa masina fara benzina, nu va ratoiti la el spunandu-i ca nu ii pasa de nimeni altcineva din casa, cu exceptia propriei persoane. Mai bine ii spuneti, pe un ton uimit si amuzat in acelasi timp, ceva de genul: Probabil crezi ca e treaba mea sa fac plinul. Sigur, este greu ca un astfel de comportament sa nu va enerveze. Dar amintiti-va de copilul care isi pedepseste parintii, facandu-i sa se simta nefericiti. Daca va suparati, atunci a castigat, adica a obtinut ce a vrut: acum sunteti amandoi nefericiti”.
Sa il lasam in legea lui. Indiferent ce ai face, nu-ti asuma responsabilitatea pentru comportamentul lui. Este foarte greu, pentru ca mai ales femeile preiau corvoada emotionala si se invinovatesc. Dar in loc sa il ajutam pe el, ar fi bine sa ne ajutam pe noi.
”Incercati sa va traiti propria viata. Asta nu inseamna neaparat sa va despartiti sau sa divortati. Pur si simplu, incercati sa va gasiti un alt scop in viata, decat sa il ajutati pe barbatul autodistructiv. Este un obiectiv greu de atins mai ales pentru femei, care sunt educate sa aiba grija de altii si nu de ele insele. Intrebati-va: ce aveti dumneavoastra de castigat daca lasati un barbat autodistructiv sa va distruga?” (Alon Gratch)
Sa il confruntam. Alon Gratch ne povesteste: ”Din experienta mea, cel mai bun moment pentru a ataca verbal barbatii autodistructivi este cand sunt deja la pamant. Altfel, nu te asculta. De asemenea, daca le-o spui verde in fata este si mai bine: ca si cand faci apel la masculinitatea lor plina de eroism. Aceasta critica, venita intr-un moment aparent nepotrivit, este o forma de sprijin. Mesajul ascuns se traduce: Stiu ca esti un tip tare si vei suporta asta. In mod paradoxal, cand sunt deja la capatul puterilor si nu mai au nicio iluzie, ii ajuta sa auda ca nu sunt victime, ci mai degraba niste neispraviti: daca jalea in care se afla este produsul lor, atunci si renasterea va veni tot din partea lor”.
Dar sa nu depasiti nivelul de baza de interventie: ajutor inseamna sa ii dati numarul unui terapeut, nu sa si sunati terapeutul. E util sa ii spuneti sa fie atent si sa nu rateze iesirea de pe autostrada, dar numai daca o faceti o data sau de doua ori. E o idee buna sa ii amintiti sa schimbe becul, dar nu sa schimbati dvs. becul si pe urma sa va plangeti de el ca nu a facut-o.
Abia am avut timp sa vedem cateva dintre secretele unui barbat. Oho, mai sunt si vi le voi spune intr-un articol viitor, in care barbatul mire este cel vizat!
Oare cum ii putem ajuta pe barbatii nostri? Haideti sa povestim!
